De ce oare...? De ce trebuie sa dovedesc la nesfarsit inutilitatea crasă în care îmi afund ființă... de fiecare data când din scheletele lacrimilor trecute îmi construiesc pentru a mia oara un cocon de cleștar în care sa cresc artificial emoții... trăiri... sentimente, minunat de pure si frumoase dar groaznic de inexistente în tine, în el, în voi... De ce...? Chiar e necesar sa imi autoflagelez sinele intr-un asa fel??? ...si totusi... nu ma pot opri